Thursday, March 29, 2007

Born to be dumb


Din ciclul "amintirile mă chinuieşte", o "convorbire" purtată între mine şi o dulce domnişoară care suferă rău de tot cu mansarda, atât de rău încât după ce a venit din celălalt capăt al ţării să îl vadă pe prietenul meu Radu şi după ce acesta nu i-a acordat atenţie nici cât unei muşte, drăguţa m-a sedus (şi nu a fost deloc greu, e bună cu draci, but something like this). Evident, cum nu refuz nici o ocazie, m-am aprins, dar abia apoi am observat eu ce îi poate capul drăguţei. Trebuie să mai luaţi în calcul şi faptul că ea are 31 (!!!) de ani (şi se comportă la nivelul unei puştoaice de 17). Nu mai povestesc toată tărăşenia prin care ea îmi spunea că are un copil şamd, am făcut numai un rezumat; copilul, mi-a spus ea târziu într-un mail, nu există defapt ci "a murit la câteva luni". În fine, Laura este dusă cu capu' rău de tot (dar nu pot nega faptul că am fost destul de topit după ea; poate reuşesc să scanez o poză sau să fac rost de una) şi aşa cum puteţi vedea din rândurile ce urmează:




Ea:
Ce mai faci măi? Nu mai fi supă pe mine,nu are rost.Hai la Ensiferum pe 21 Aprilie in Budapesta..Will be perfect..şi vreau să ne împăcăm,în sensul de a rămâne ff buni amici.Hai nu fi botos de Botoşani şi mai dă şi tu un semn.Te-am tzucat,sper k şi tu,chiar dak mă cam urăşti puţin,ce-i drept...eu sper să îţi treacă şi ştiu k îţi va trece pt k mai ştiu k nu esti băiat rău,bine Altab?


Eu: Nu te urăsc. Presupun că Laura eşti. Radu nu trebuia să dea nr ţie, dar lasă. Altab e drept rezervat numai lui. Nu vreau să ne împăcăm, nu vreau nici să te mai văd vreo dată. Poate un futai amical n-ar fi stricat pt că eşti bună, dar tu ai mari probleme cu capul, fata mea şi în plus, nu obişnuiesc să mă hrănesc cu resturi de la masa prietenilor mei. Din fericire am aflat la timp cine eşti şi mai mult nu vreau să ştiu de tine. Uită-mă te rog, eu te uitasem deja, vis urât!

Ea: Păcat k vorbeşti aşa pătimaş(moi?),dar poate merit lucrul acesta,însă nu chiar aşa..degeaba spui k nu mă urăşti k din tonul tău(ăla din sms?) răzbate atâta ură k mă sperii.Şi înk ceva măi Teo,eu am zis k aş vrea să ne împăcăm pt a redeveni amici(which we never were...),nu altceva,deci în sensul acesta nu să mă iei drept rest d la masa prietenilor(drept, nici de scobitoare n-ar fi bună, da' tot aş fute-o).Şi nu mai zi k am probl cu capu k mă superi(no shit, Sherlock!),chiar dak nu-ţi pasă dar nu am chiar aşa probl cum unii cred,mai las şi forţat impresia astauneori pt k nu am încotro.. (prietenul meu imaginar crede că ai probleme cu capu'... Evident că nu are încotro, uneori nu se mai poate stăpâni, that's what crazy people do, right?)oricum nu vroiam altceva decât să mai pove din când în c.,dar se pare k eşti d piatră şi mult prea dur cu mine şi nu merit asta pt k deşi spui k şti verzi şi uscate despre mine, dar din păcate nu şti nimic.Mă doare k mi-ai vb.astfel,mă repet..chiar nu am vrut să t sup în halul ăsta,oare e posibil să t fi înrăit ăntr-atât?..îmi cer scuze atunci şi..nuam să t mai deranjez(slavă Domnului).Eu am încercat.Pa.

Wednesday, March 28, 2007

Umor



De ceva vreme mă delectez cu bloguri interesante ale unor persoane foarte amuzante şi se pare bine intenţionate. Unul dintre cei care îmi fac zilele de serviciu mai uşoare, e Nenorocitu', mai sunt şi alţii, cei educativi ca Zoso.
Dar data asta mă interesează să vorbesc despre comedie, având în vedere că Nenorocitu' se dă comedian şi chiar are referinţe. Mi-ar plăcea să amintesc de comedianţi geniali cum ar fi WC Fields, George Carlin, Steve Wright (ultimii doi, menţionaţi şi de Nenorocitu'). WC Fields, a fost unul dintre primii comedianţi adevăraţi, care se baza nu pe mimică, gesturi şi alte comicării de genul ăsta (vezi Mr. Bean sau BaldyMan) ci pe cuvinte, pe jocuri de cuvinte de genul "Who is the scoundrel that took the cork off my breakfast?". Foarte multe idei interesante a avut, care cu timpul au fost împrăştiate pe cale orală în toată lumea ajungând să fie foarte cunoscute. Vorbe de duh de-ale lui WC Fields găsiţi aici.

Monday, March 26, 2007

Vremuri


Citeam zilele trecute un blog despre vremurile vechi, despre anii în care majoritatea celor de vârsta noastră eram mai fericiţi. Eu cel puţin ştiu că eram. Eram copil şi locuiam în centrul oraşului într-o casă închiriată de părinţi. Alături aveam un parc în care tata ne dădea pe mine şi pe fratele meu cu sania iarna, iar vara ai mei se plimbau de mână. În după-amiezele plicticoase de vară, cât timp ai mei erau la servici, obişnuiam cu fratele meu să sărim gardul în acel parc să ne plimbăm, să ne tăvălim prin iarbă. Heh, vremuri. Clasele primare, cu bastonaşele şi liniuţele, plus riglele luate peste mână de la ai mei pentru că nu scriam caligrafic. Apoi mutarea la bloc între betoanele cartierului oribil în care locuiesc şi acum. Şi ce ar fi putut face băieţelul acela pierdut printre blocuri şi unităţi militare decât să crească aşa cum poate. Slujbele părinţilor prea solicitante, timp pentru plozi prea puţin. Terminate opt clase cu brio, premint în aproape toţi anii şi apoi, surpriza liceului. Neplăcerea de a merge să vezi 24 de tipi care îţi sunt colegi şi printre care nu vezi decăt un chip familiar. Fostul meu coleg de bancă din liceu, Dragoş (aka Sick-Boy, încă i se mai spune aşa, poreclă pe care i-am dat-o după ce am văzut prima dată Trainspotting). Beţii, descoperirea senzaţionalului animal care este femeia. Relaţii, nopţi pierdute cu fufe sau cu tipe pe care le iubeam. Slujbe pe ici, pe colo, ba la ceva fiţiucă locală, ba la cotidian, ba la tipografii. Au trecut astfel 6 ani de lucrat în presă. Hehehe, "marele ziarist" / scriitor a ajuns la anii de acum, lucrează aiurea la o firmă de automatizări unde cică e director de imagine, dar de ceva vreme e secretară.
Poate că până la urmă toate s-au aşezat bine sau poate că nu, dar nu pot să nu îmi amintesc de toate lucrurile frumoase de care am avut parte în copilărie şi de care nu mai am parte acum. De casa bunicilor iarna, la tăiatu' porcului, la plimbare în grădina publică de lângă vechea casă, alături de părinţi, la săruturile furate pe scara blocului la 15 ani, la chiulurile din liceu şi la prietenii de atunci.