Scrisoare deschisa catre Orange Romania

Dragii mei incompetenti,
Folosesc serviciile voastre de peste 7 ani cu numarul de mai sus. Pana sa treceti la cea mai proasta idee pe care a avut-o vre-odata un operator de telefonie mobila, si anume acea platforma despre care tot se vorbeste fara a se explica in ce consta, toate lucrurile au fost roz si frumoase. Acum serviciul vostru este mai prost decat cel de la Romtelecom. Aveti niste domnite la serviciul de relatii clienti care abia pot deschide calculatorul, care nu stiu sa isi seteze macar pin-ul la telefon dar care au niste aere de superioritate de ai zice ca sunt ceva printese. Furati mereu de la clienti (dand mereu vina pe acea platforma de care povesteam mai sus) credit, minute, bonusuri, iar daca unii dintre ei sunt destul de prosti incat sa nu sune la serviciul clienti, paguba lor. Cand insa apare cate unul ca mine, trebuie sa faca foarte mult scandal pentru a primi ceea ce i se cuvine. Enumerez aici cateva din problemele avute in ultimele 4 luni: nu mi s-a acordat deloc (sau mi s-a acordat partial) bonusul pentru incarcari succesive in 30 de zile, am activat 2 optiuni pentru care mi-a fost retrasa suma potrivita, dar am primit doar una din ele si azi, bomboana de pe coliva: nu mai pot suna. Oare cat mai credeti ca va vom mai suporta incompetenta? Chiar trebuie sa dati dovada de romani adevarati si sa va bateti joc de clienti precum o vanzatoare din piata de cea mai joasa speta? Chiar trebuie sa devin taran roman adevarat de fiecare data cand imi incarc lunar abonamentul Pre-Pay si aproape sa le injur pe pitipoancele alea incompetente de la relatii clienti? Apropo, din moment ce nu imi pot oferi vre-odata un raspuns, de ce trebuie sa imi stric neuronii vorbind cu ele? De ce nu pot discuta cu un tip mai mult sau mai putin competent de la tehnic? Unul in masura sa imi spuna care este problema, cum se rezolva si cat dureaza? Pentru ce motiv credeti ca imi este necesara o interfata cu voce de call-girl? Daca nu as fi avut foarte multi prieteni care va folosesc serviciile, sa stiti ca treceam de multa vreme la Vodafone sau Cosmote. Sper ca am punctat asa cum trebuie toate problemele si ca nu vor mai exista altele in viitorul prea apropiat.

Cameraman atacat de suporteri

Evident că astfel de chestie nu se putea întâmpla decât la noi, în eterna şi fascinanta Românică. Dobitocul din imagine a crezut că face o chestie foarte interesantă pentru el şi prietenii lui lobotomizaţi atunci când a atacat pe cameramanul televiziunii publice, Robert Cristea. Cum este posibil aşa ceva? Aseară canalele de ştiri spuneau că explicaţia dată de jandarmi, care se aflau în jur în număr destul de mare, a fost că forţele de ordine aveau cu "o altă misiune". Sunt curios ce misiune poate avea un reprezentant al forţelor de ordine, alta decât de a păstra ordinea. Poate că eu sunt părtinitor, având în vedere că am lucrat în presă şi era să îmi iau şi eu de multe ori bătaie cu miliţieni lângă mine şi legitimaţia de presă la vedere. După ce ieri spuneau că se desfăşoară "activităţi de identificare a celor implicaţi în incident, pentru tragerea la răspundere penală" (li se văd feţele atacatorilor!!!) astăzi, poziţia jandarmilor s-a schimbat: cameramanul este vinovat pentru că filma într-o zonă în care nu era permisă filmarea, adică pe stradă, pe domeniul public! Dragi jandarmi, la faza asta, dacă îmi permiteţi, v-aţi cam căcat pe voi; şi pute groasnic, trebuie să recunoaşteţi. Situaţia pe care o vedeam mai onorabilă: daţi afară cretinii incompetenţi care priveau spectacolul de la înălţimea cailor şi ceilalţi răspândiţi prin mulţime pentru că nu şi-au îndeplinit slujba. Şi acesta nu este un caz singular, astfel de chestii se întâmplă de când lumea, eu însumi am fost atacat de ceva indivizi pe stradă, iar la câţiva metri mai încolo, 3 poliţişti în uniformă priveau spectacolul. Afară cu ei, idioţi patentaţi, cât despre suporteri, despre care se spune că erau stelişti, asta nu e evident o dovadă de dragoste pentru echipă, şi sunt suporter stelist mulţumită lui Cezar, dar există cazuri în care tragi linie. Şi aici mă refer inclusiv la violenţa împotriva altor suporteri ai altor echipe. Nu exclud totuşi violenţa împotriva ţiganilor, dar asta e o altă poveste.

Idioţi

Mă întorceam aseară liniştit acasă. Am umblat prin oraş şi apoi am luat un microbuz pentru că era frig. La urechi aveam căştile de la mp3 player pentru că în microbuz urlau manele. Cu o staţi înainte de cea la care trebuia să cobor eu mi s-a părut că şoferul vrea ceva de la mine. Într-adevăr, mă întreba dacă intenţionez să cobor. Şi i-am spus omului că da, după care am pus la loc casca. El continuă să vorbească cu mine. Scot iar casca:
- Da' ce faci acolo, nu asculţi manele, huh? Nu îţi plac manelele!
- Nu dom'le nu îmi plac, ascult muzica mea, dacă tot am posibilitatea asta.
Foarte ofensat:
- Cum dom'le să nu îţi placă, toată lumea ascultă, dacă ascultă şi Băsescu!! Vrei să fii mai cu moţ, hă?
Între timp am ajuns la staţia mea. Înainte să cobor, l-am privit cu milă:
- Dacă ieşea Adrian Năstase, te-ai fi futut în cur?

Paşte vs bani

Vine paştele şi realizez că defapt această sărbătoare magnifică a creştinătăţii nu mai este decât un prilej în plus de a chiuli de la slujbă, de a pierde vremea prin cârciumi, de a merge "la înviere" să etalezi noile creaţii de modă de prost gust şi aşa mai departe. Apropo de creaţii de modă, am descoperit că o colegă de-a mea nu are nici o şansă să fie "agăţată" pe stradă sau pe oriunde; fata asta, deşi arată bine, refuză cu desăvârşire să îşi arate buricul, cu alte cuvinte, nu este trendy, nu este cool, pentru că nu poartă tricouri de dimensiunea sutienului şi va muri fată bătrână. Săraca.
Acum, se poate spune că sunt lupul moralist, având în vedere că eu aştept paştele pentru a mai chiuli o vreme de la slujbă, pentru a mă întâlni cu ceva prieteni de prin ţară, de a bea ca porcu' şi poate cine ştie, facem totuşi o petrecere pe partea cealaltă a Dunării aşa cum tot plănuim.
Şi dacă nu ar fi paştele, poate ar fi la fel, dar cu condiţia neapărată de a nu avea slujbă. Am descoperit de ceva vreme că slujba (oricare ar fi ea) se pune în calea fericirii mele şi asta mă scoate din toate minţile. Un sistem ideal după părerea mea ar fi acela în care nimeni să nu fie nevoit să muncească. Odată cu apariţia primelor monede din aur şi argint certificate de stat (în timpul lidianului Croesus, 595 – 546 î.e.n.) "the shit hit the fan" cum ar zice americanii. De atunci lumea a început această cursă nebunească după bani, care a devenit viaţa tuturor. Eu personal sunt absolut scârbit de ideea de monedă, motiv pentru care banii nu au făcut niciodată purici la mine; cum am avut, cum n-am avut şi mi se pare că oricât de mulţi bani aş avea, tot nu mi-ar ajunge.
Am ajuns de la paşte la bani, dovadă poate că această sărbătoare creştină a devenit un eveniment foarte ieftin. Pentru mine nu ar fi o problemă foarte mare, din moment ce majoritatea lobotomizaţilor de doi bani de care sunt înconjurat (mă refer la semi-moldovenii cu care din păcate împart oraşul şi nu la cei apropiaţi mie) mă consideră satanist pentru că sunt pletos. Dar asta e o altă poveste, ca şi cea despre religie vs credinţă, pe care le voi relata cât de curând.