Vine paştele şi realizez că defapt această sărbătoare magnifică a creştinătăţii nu mai este decât un prilej în plus de a chiuli de la slujbă, de a pierde vremea prin cârciumi, de a merge "la înviere" să etalezi noile creaţii de modă de prost gust şi aşa mai departe. Apropo de creaţii de modă, am descoperit că o colegă de-a mea nu are nici o şansă să fie "agăţată" pe stradă sau pe oriunde; fata asta, deşi arată bine, refuză cu desăvârşire să îşi arate buricul, cu alte cuvinte, nu este trendy, nu este cool, pentru că nu poartă tricouri de dimensiunea sutienului şi va muri fată bătrână. Săraca.
Acum, se poate spune că sunt lupul moralist, având în vedere că eu aştept paştele pentru a mai chiuli o vreme de la slujbă, pentru a mă întâlni cu ceva prieteni de prin ţară, de a bea ca porcu' şi poate cine ştie, facem totuşi o petrecere pe partea cealaltă a Dunării aşa cum tot plănuim.
Şi dacă nu ar fi paştele, poate ar fi la fel, dar cu condiţia neapărată de a nu avea slujbă. Am descoperit de ceva vreme că slujba (oricare ar fi ea) se pune în calea fericirii mele şi asta mă scoate din toate minţile. Un sistem ideal după părerea mea ar fi acela în care nimeni să nu fie nevoit să muncească. Odată cu apariţia primelor monede din aur şi argint certificate de stat (în timpul lidianului Croesus, 595 – 546 î.e.n.) "the shit hit the fan" cum ar zice americanii. De atunci lumea a început această cursă nebunească după bani, care a devenit viaţa tuturor. Eu personal sunt absolut scârbit de ideea de monedă, motiv pentru care banii nu au făcut niciodată purici la mine; cum am avut, cum n-am avut şi mi se pare că oricât de mulţi bani aş avea, tot nu mi-ar ajunge.
Am ajuns de la paşte la bani, dovadă poate că această sărbătoare creştină a devenit un eveniment foarte ieftin. Pentru mine nu ar fi o problemă foarte mare, din moment ce majoritatea lobotomizaţilor de doi bani de care sunt înconjurat (mă refer la semi-moldovenii cu care din păcate împart oraşul şi nu la cei apropiaţi mie) mă consideră satanist pentru că sunt pletos. Dar asta e o altă poveste, ca şi cea despre religie vs credinţă, pe care le voi relata cât de curând.
Acum, se poate spune că sunt lupul moralist, având în vedere că eu aştept paştele pentru a mai chiuli o vreme de la slujbă, pentru a mă întâlni cu ceva prieteni de prin ţară, de a bea ca porcu' şi poate cine ştie, facem totuşi o petrecere pe partea cealaltă a Dunării aşa cum tot plănuim.
Şi dacă nu ar fi paştele, poate ar fi la fel, dar cu condiţia neapărată de a nu avea slujbă. Am descoperit de ceva vreme că slujba (oricare ar fi ea) se pune în calea fericirii mele şi asta mă scoate din toate minţile. Un sistem ideal după părerea mea ar fi acela în care nimeni să nu fie nevoit să muncească. Odată cu apariţia primelor monede din aur şi argint certificate de stat (în timpul lidianului Croesus, 595 – 546 î.e.n.) "the shit hit the fan" cum ar zice americanii. De atunci lumea a început această cursă nebunească după bani, care a devenit viaţa tuturor. Eu personal sunt absolut scârbit de ideea de monedă, motiv pentru care banii nu au făcut niciodată purici la mine; cum am avut, cum n-am avut şi mi se pare că oricât de mulţi bani aş avea, tot nu mi-ar ajunge.
Am ajuns de la paşte la bani, dovadă poate că această sărbătoare creştină a devenit un eveniment foarte ieftin. Pentru mine nu ar fi o problemă foarte mare, din moment ce majoritatea lobotomizaţilor de doi bani de care sunt înconjurat (mă refer la semi-moldovenii cu care din păcate împart oraşul şi nu la cei apropiaţi mie) mă consideră satanist pentru că sunt pletos. Dar asta e o altă poveste, ca şi cea despre religie vs credinţă, pe care le voi relata cât de curând.
