Pana mea de idei

Sunt un pic frustrat de faptul ca prietenul meu Cezar s-a apucat de bloguit si are niste subiecte destul de interesante, iar eu habar n-am despre ce sa mai scriu.
Poate doar despre faptul ca sunt din ce in ce mai convins ca nu mai am ce face in Braila. Barurile sunt goale mereu, in afara de 2-3 betivi "standard", pe care ii gasesti mereu acolo, indiferent de ora, zi, anotimp, tipele interesante s-au facut toate studente (parca s-au vorbit, frate!), iesitu` cu Sorin, imi dauneaza si mai tare (daca asta e posibil) vietii sociale, la servici stau toata ziua si nu fac mai nimic (iar plata e pe masura)...
Ma plictisesc de imi vine sa imi iau campii! Help, someone... Anyone?!

Primăvară

Aşa de tare m-am săturat de toţi şi toate că îmi vine să explodez. Uite cum a ieşit soarele afară, iar eu stau înghesuit într-un birou, în faţa unui calculator. Uite cum găsesc pretexte din ce în ce mai dese în pauze de ţigară pentru a-mi încărca bateriile de la soare. Uite cum vreau să aleg în aer liber, să fac fotografii pe plajă sau pe munte şi să mă simt iar liber. Uite cum nodul cravatei mă strânge de gât. Uite cum picioarele vor să simtă pământul gol, nu strâmtoarea pantofilor. Uite cum nici pe tine nu te mai simt bătând în inima mea flămândă de libertate. Uite cum creierul mi se înfundă în prostii sterile despre interzicerea beach-barurilor în Constanţa şi Mamaia. Uite cum Tyler Durden spunea "I feel like putting a bullet between the eyes of every panda that wouldn't screw to save it's species" şi abia acum îl înţeleg.

Uite cum nu îmi mai pasă de nimic...

Slujbă idioată

Lucrează băiatu' de nu mai poate. Se chinuie la oferte, prospecte, adrese, comunicări, evaluări şi alte chestii asemănătoare, de nu se mai vede dintre teancurile de hârtii de pe birou. Sunt singurul din firmă care nu şi-a făcut curat în birou pentru paşte. Şi din nou se apucă să tragă toţi de curu' meu de îmi vine să plec naibii să dispar de tot. Am avut totuşi ceva vreme astăzi şi mi-am customizat cu ajutor (masiv) din partea lui Gabi blogul. Acum tot ar mai fi ceva modificări pe care intenţionez să le fac, dar se poate să le las pentru după paşte pentru că nu prea am vreme.
De azi au început să curgă şi prietenii de prin ţară. Primii care s-au prezentat au fost Anca şi Radu, dar urmează să vină şi Flint şi alţii, dar nu ştiu sigur care şi când. Sper că şefii mei se vor gândi la ceva primă de miel că la câţi inşi trebuie să cinstesc şi cu câţi să beau, tare mă tem că nu îmi ajunge salariul.