Codin

Aseară, fiind un proaspăt fost posesor de calculator, m-am hotărât că e cazul să îmi mai amintesc de unul dintre cei mai buni scriitori români, Panait Istrati şi am pus mâna pe prima carte din colecţe care mi-a ieşit înainte. În două ore am devorat poveştile despre moş Dumitru, Codin şi Kir Nicola din volumul Codin al lui Istrati. Timp de două ore am fost alături de cel mai mare brăilean prin bălţile Brăilei, la vânătoare de raţe sălbatice şi nagâţi, alături de un "ocnaş" cu suflet mare, am simţit mirosul care inunda simigeria albanezului Nicola în fiecare dimineaţă când făcea plăcintele, am stat cu sufletul la gură când moş Dumitru şi-a ucis armăsarul şi aproape am plâns când Codin a fost ucis cu atâta brutalitate.
Panait Istrati, un scriitor de mare valoare al literaturii româneşti, care din nefericire nu este chiar atât de popular cum mi-ar plăcea mie. După ce am terminat de citit acele rânduri fantastice, pentru puţin timp m-am bucurat din nou că sunt brăilean, că trăiesc într-un oraş atât de frumos şi în care au existat înaintea mea oameni atât de frumoşi şi atât de buni. Părerea mea este că Panait Istrati nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă românească respectabilă. Promit că în week-end-ul ce vine am să reciesc aventurile Chirei Chiralina, moşului Anghel, toate cele legate atât de strâns de copilăria lui Adrian Zografi, cel care avea să devină unul dintre scriitorii mei preferaţi.